BRAILA – PRIVIRE PESTE TIMP
In cele peste sase secole in care a dat sens existentei sale, Braila a stat in fata timpului ca o dovada a rezistentei, tenacitatii si inteligentei de a iesi invingatoare din infruntarea cu istoria. A reusit aceasta admirabil, in ciuda dusmanilor care au incercat de multe ori, in decursul veacurilor sa ii confiste dreptul la propria viata si randuire. Totodata, Braila a dat culturii, stiintei romanesti si universale nume de prestigiu. Miracol? Predestinare? Mai mult decat atat: statornica si neobosita dorinta de afirmare, permanenta lupta cu impotrivirile timpului si ale oamenilor, temeinica asezare in matca valorilor durabile.
Inceputurile unui oras cu nume misterios
Mentionata pentru prima oara documentar la 20 ianuarie 1368, intr-un Privilegiu acordat negustorilor brasoveni de catre Vladislav Vlaicu –Domnul Tarii Romanesti, numele Brailei apare in doua locuri:”excepta via Braylan” (cu exceptia drumului Brailei) si “per dictam viam Braylam” (pe amintitul drum al Brailei). Intr-o harta din aceeasi perioada, se vorbeste de Brigala, iar mai tarziu de Brillago. O cronica despre istoria otomanilor aminteste despre Ibrail sau Berail. La sfarsitul secolului XIV-lea, Braila este pomenit in relatarea unui bavarez, Johann Schiltberger, care vorbeste despre “ein Stadt Uerebeyl”.
In secolul al XV-lea gasim numele Brailei sub forma Breil, intr-o mentiune a Cancelariei voievodului “tibor din Transilvania”. O alta forma a numelui e prezentata intr-o hart ace insoteste tratatul Codex Latinus Parisinus: Baradigo, “loc desert in care locuiesc numai pescarii”. In surse din secolul al XVI-lea, Braila apare sub forma de Brailano si Brelago.
Evenimente in premiera nationala la Braila
Braila a tentat mereu puterile vremii, datorita potentialului sau economic, datorita asezarii sale strategice. Locul unde Dunarea Veche isi da mana cu Dunarea Noua a constituit rascrucea unor drumuri, evenimente si intamplari pe care istoria nu le poate trece cu vederea. Cele trei secole de stapanire otomana (1539-1828) si-au pus amprenta asupra destinului Brailei.
In urma Tratatului de la Adrianopol din 1829, Braila a revenit la tara, cunoscand in perioada urmatoare o reala inflorire. Convietuirea romanilor cu grecii, bulgarii, lipovenii, armenii, evreii a dat portului de la Dunare un parfum pitoresc si o deschidere cosmopolita spre cultura europeana. Cel mai mare progress economic s-a inregistrat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si primele decenii ale secolului al XX-lea.
Conform descrierilor de epoca, la sfarsitul secolului al XIX-lea, Braila avea un aer eccidental evident, locuitorii ei bucurandu-se de prosperitate. Urbea beneficia de existenta mai multor filiale de banci, firme si agentii fluviale si maritime renumite, precum si reprezentante diplomatice de inalt nivel. Portul are o importanta sursa a dezvoltarii, avand o medie pe zi de peste 40 de vase intrate si iesite.
Inceputul secolului al XX-lea gaseste Braila intr-un process de explozie demografica si urbanistica. De altfel, Braila este printer putinele orase din tara dezvoltate dupa un riguros plan riguros plan urbanistic, avand reteaua de strazi sistematizata dupa un model radiar-concentric de tip amfiteatru.
Multe premiere nationale notabile s-au petrecut chiar aici. Braila este unul dintre primele orase romanesti care au beneficiat de iluminatul public cu lampi de petrol (1858). Marele inginer constructor Anghel Saligny a folosit pentru prima oara betonul armat la constructia de cheiuri si dane pentru Portul Braila (1883-1892). Vaporul cu aburi Orient este prima nava romaneasca ce pleaca de la Brail ape Dunare cu transport de pasageri (1895). Tot la Braila s-a pus in functiune prima uzina electrica, la numai 13 ani dupa inventia lui Edison. Primul oras din Romania care a avut tramvai electric a fost Braila (1901). O fabrica de celuloza din stuf –prima incercare de a valorifica stuful din balta Brailei, este deschisa tot la Braila (1906). Cel mai mare castel de apa din tara, cu o capacitate de 1200 metrii cubi, este dat in functiune la Braila (1912).
Premiere in istoria unei tari si-au gasit altfel concretetea in acest oras, iar cele aproape sase veacuri si jumatate de existenta consemnate istoric sunt, asemeni vietii unui om, teatrul actelor dramatice, a suisurilor si coborasurilor, a norocului si a nenorocului care marcheaza puncte de rascruce in orice existenta. Astazi, Braila alearga cot la cot cu celelalte orase ale acestei tari pentru a-si defini locul intr-un context modern, democratic, European, individualizand-o propriul destin inefabil si implacabil pe care il traim astazi cu totii, in vartejul unei noi vieti pe care il traim astazi cu totii, in vartejul unei noi vieti pe care o experimentam cu nesat, zi de zi.
